Sanatate Orala

Anestezia in cabinetul stomatologic este o procedura medicala des intalnita, ce presupune introducerea in organism a unor substante ce au ca efect atenuarea sau suprimarea temporara a perceperii senzatiilor dureroase. Substantele anestezice cele mai des folosite in cabinetul de stomatologie sunt:

Procaina (Novocaina) – este un ester al acidului paraaminobenzoic.
Proprietati:

• este un anestezic reginoal; nu are actiune anestezica de suprafata;
• are actiune rapida, dar de durata relativ scurta, in functie de: tipul anesteziei, tehnica anesteziei, concentratie, particularitatile individuale ale pacientului;
• asocierea unui vasoconstrictor micsoreaza ritmul absorbtiei sistemice si prelungeste durata de actiune;
• dupa injectarea substantei, anestezia: se instaleaza in 2-5 minute; dureaza intre 15-50 minute (durata este prelungita la 30-90 minute prin asocierea adrenalinei);
• este inactiva de pseudocolinesterazele plasmatice.

Doza maxima. Interactiuni. Toxicitate.

• 1000mg pentru solutie 0.5-2%;
• Procaina: prelungeste efectul succinilcolinei utilizata ca relaxant al musculaturii scheletice prin blocarea transmisiei neuromusculare; inhiba actiunea sulfoamidelor, a unor antialgice si a unor antibiotice cu structura chimica asemanatoare – acest efect este reciproc;
• Anticolinesterazele folosite pentru diagnosticul miasteniei gravis sau ca antagonisti ai blocantelor neuromusculare, atropinei, fenotiazinelor, benzodiazepinelor etc. maresc toxicitatea procainei prin inhibarea degradarii plasmatice.

Ca si precautii, se recomanda o atentie marita la pacientii cu tulburari de ritm cardiac si hipertensiune dar si la gravide, batrani sau hipovolemici. Deasemenea, Procaina este contraindicata la pacientii alergici.

Reactii adverse ce pot aparea dupa administrarea de procaina: hipotensiune, bradicardie, aritmii cardiace, stop cardiac / bradipnee, dispnee, stop respirator / lipotomii, tulburari ale auzului, ameteli, euforie / reactii alergice, prurit, edem Quincke.
! Administrarea repetata a procainei creste riscul declansarii unor reactii alergice. [Citeste intreg articolul]

Gingia este unul din tesuturile care acopera cavitatea bucala; ea incepe la linia muco-gingivala si acopera procesele alveolare in jurul partilor cervicale ale dintelui. Rolul sau este de a furniza un atasament epitelial organic si de a acoperi partea coronara a dintelui.

Gingia poate fi impartita pe trei zone:

• gingia marginala – care poate fi libera sau neatasata;
• gingia atasata – care este solidarizata ferm la osul subiacent;
• gingia inter-dentara (papilara) – care este situata intre doi dinti consecutivi.

Gingia marginala libera este partea cea mai coronara a gingiei si corespunde sulcus-ului gingival. Ea nu adera la dinte si formeaza peretele moale al santului gingival. Latimea marginii gingivale libere variaza intre 0,5-2 mm. Gingia marginala sanatoasa are profil ascutit in lama de cutit, aspect regulat, consistenta ferma si textura neteda.

Ea se intinde in sens apical pana la santul gingival (depresiune putin profunda a suprafetei gingivale) care corespunde partii celei mai coronare a atasamentului unui dinte. Santul gingival la unii pacienti este marcat, in timp ce la altii este inexistent. [Citeste intreg articolul]

Ca orice interventie chirurgicala, in urma unei proceduri de extractie dentara pot aparea diverse complicatii. Totusi, riscul de aparitie a unei complicatii postextractionale se reduce semnificativ daca se respecta indicatiile medicului curant.

Cele mai intalnite complicatii sunt:

Durerea, tumefactia, trismusul
Senzatia de disconfort si tumefactia sunt de cele mai multe ori prezente dupa extractia dentara, intr-o masura mai mare sau mai mica. Extractiile laborioase, alveolotomiile si mai ales tractiunea exagerata a lambourilor cu departatoarele favorizeaza indeosebi edemul postextractional. Trismusul apare in urma extractiilor traumatice sau a odontectomiei molarilor de minte inferiori. Se datoreaza de obicei contractiei spastice a muschiului pterigoidian intern, datorata iritatiei de natura inflamatorie, si cedeaza treptat.
In general, in scop decongestiv se recomanda mentinerea unei temperaturi locale scazute (compres cu apa rece), se administreaza la nevoie antialgice si antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt in general eficiente in controlul durerii postextractionale.
Deasemenea, dupa o extractie laborioasa a molarilor de minte poate sa apara odinofagia. Aceasta cedeaza progresiv dupa cateva zile si se poate ameliora prin administrarea de analgezice/antiinflamatoare. [Citeste intreg articolul]

Dupa fiecare manopera de extractie dentara trebuie respectate anumite indicatii foarte importante, pentru ca plaga rezultata in urma extractiei dintelui sa se refaca corect si fara complicatii. Dupa extractia dentara simpla, se recomanda aplicarea unui pansament supraalveolar (o compresa plasata deasupra locului unde a fost extras dintele). NU se va aplica pansament intraalveolar, deoarece acesta constituie un corp strain, putand duce la complicatii cum ar fi alveolita postextractionala. Deasemenea, pacientul trebuie sa respecte urmatoarele indicatii:

• se mentine pansamentul aplicat in zona extractiei timp de o ora-doua; daca hemoragia persista dupa indepartarea pansamentului, se recomanda ca pacientul sa comunice acest lucru medicului curant, eventual sa revina in cabinet;
• dieta se va relua dupa indepartarea pansamentului, dar in ziua interventiei alimentatia va fi semilichida, la temperatura camerei si niciodata fierbinte; este recomandat ca masticatia alimentelor sa se realizeze pe partea opusa extractiei dentare, pentru a evita lezarea plagii postextractionale sau patrunderea de alimente inauntrul zonei;
• se va evita clatirea gurii, precum si consumul de bauturi carbo-gazoase in primele zile dupa extractie, pentru a nu rupe cheagul format la nivelul alveolei postextractionale (acest lucru reprezinta o cauza de hemoragie);
• se va evita consumul de bauturi alcoolice si a produselor lactate (laptele este un important mediu de cultura pentru bacterii); [Citeste intreg articolul]

Secretia salivara resprezinta, alaturi de miscarile musculaturii in cursul salivatiei si elementele locale de aparare, un mijloc local de aparare contra afectiunilor orale.
Constituentii salivari mentin si influenteaza reparatia smaltului dentar, intarzie cresterea si inmultirea bacteriilor si ajuta la eliminarea resturilor alimentare.

Functia de remineralizare. Smaltul de la suprafata dintilor sufera un proces continuu de dizolvare si de reformare. In acest proces, un rol important il au mineralele din saliva: fluoruri, fosfati, calciu, staterina. Interventia principala este aceea a ionilor de fluor. Concentratia salivara a acestora este scazuta (0,01 microorganisme pe litru), concentratie ce trebuie marita prin aport exogen, prin intermediul pastelor de dinti, ape de gura, gelurilor, pastelor si solutiilor fluorurate. Calciul si fosfatii se gasecs in saliva in solutie suprasaturata, existand riscul transformarii lor in tartru dentar, staterina va mentine calciul in solutie suprasaturata, intervenind ca un stabilizator; tot ea va disponibiliza calciul pentru a interveni in remineralizarea tesuturilor dentare dure.

Functia de spalare. Saliva asigura umezirea si spalarea dintilor si a mucoasei orale, in timpul masticatiei alimentelor, cand creste cantitatea de saliva secretata. Transportul alimentelor triturate, impreuna cu bacterii si resturi epiteliale descuamate va fi influentat de cantitatea si calitatile salivei. [Citeste intreg articolul]